Între obiectivul zoom şi cel fix. NIKKOR 35mm f/1.8G

După doi ani de zile în care am ţinut în mână numai obiective zoom (all-around, tele), am zis că e momentul să îmi întregesc trusa şi cu un fix. Alegerea unui Nikkor 35mm f/1.8G a fost rezultatul mai multor factori, printre care:

  • diafragma deschisă (Tamron-ul meu oferindu-mi doar f/2.8), în căutarea căreia am fost din cauza bisericilor uber-întunecate de la noi ce îmi scot peri albi – blitz-ul ajută, dar lumina şi atmosfera sunt “artificiale”, preferând oricând am posibilitatea să nu apelez la el şi să mă bucur de lumina ambientală;
  • preţul accesibil pentru bugetul meu – normal că sunt multe alte obiective cu diafragme deschise care m-ar interesa, dar încă nu am câştigat la Loto, aşa că a trebuit să mă mulţumesc cu această variantă al cărui raport calitate-preţ este bun, obiectivul şi un filtru Hoya protector ajungând să îmi uşureze buzunarul cu doar 1.030 lei;

În loc de definiţie. Obiectivul fix este cel care are o singură distanţă focală, alegerea lui trebuind să o faci în primul rând în funcţie de tipul de fotografie realizat. Eu am stat şi m-am gândit mult între 35mm şi 50mm. Desigur că a doua varianta mi-ar fi dat un bokeh mult mai accentuat (separarea subiectului de fundal sau, mai pe româneşte, fundalul ăla neclar în contrast cu subiectul care iese în evidenţă), însă ţinând cont că eu lucrez în spaţii restrânse, m-am limitat la cel de 35mm.

Ce mi-a plăcut. În primul rând, că este micuţ, drăguţ şi nu îmi rupe mâna. Nikkor 35mm f/1.8G are 210g (comparativ cu Tamron 17-50mm f/2.8 de 570g). În al doilea rând, claritatea detaliilor. În al treilea rând, că e Nikkor şi nu Tamron, iar calitatea îşi spune cuvântul. Desigur, diafragma mare la care pot apela.

Ce nu prea mi-a plăcut. Simplu… că nu e zoom. Din punctul meu de vedere, fotografia de eveniment – caracterizată de haos, succesiune rapidă a acţiunii şi necesitatea unei constante vigilenţe pentru a nu pierde „momentul” – cere zoom optic, nu din acela… făcut cu picioarele (în loc de „doi la stânga, doi la dreapta” avem şapte paşi în spate sau cinci în faţă, până îi bagi subiectului aparatul în nas).

Normal, realizez că după doi ani de învârtit comod inelul de zoom acum sunt ca o moluscă pe uscat cu un fix în mână, iar momentan îl folosesc ca obiectiv secundar pus pe cel de-al doilea Nikon din rucsacul foto. Îmi ajunge în mână pentru cadre în biserică, atunci când lumina este de “beci” şi pentru portrete / cadre de şedinţe foto, unde este magnific.

Oricum, mai studiem, mai învăţăm şi ne bucurăm în continuare de el.

Nikon D3300 + Nikkor 35mm f/1.8G (1/400, ISO 100, f/1.8)

Nikon D3300 + Nikkor 35mm f/1.8G (1/200, ISO 100, f/2.5)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.