Joaca de-a fotografia macro (cu un Sigma 105mm f/2.8)

Pentru ceea ce fac, nu îmi este necesar un obiectiv macro. Da, mi-ar plăcea să fotografiez gângănii, stropi de apă ori floricele într-o veselie şi să mai scot şi bani de bere din asta. Dar momentan nu se întâmplă, aşa că mă mulţumesc cu experienţe ocazionale întru destresare şi pentru ieşirea din “rutina” subiectului uman.

Motiv pentru care, în urmă cu câteva luni, am apelat la binevenitele servicii de închiriere echipamente foto puse la dispoziţie de F64 şi am dat 50 de lei pentru a mă bucura timp de o zi de un Sigma 105mm f/2.8 Macro 1:1 EX DG OS Nikon.

Multe cifre şi litere. Ideea e bază este următoarea – am vrut să încerc un obiectiv dedicat fotografiei de close-up şi macro de la Sigma, care să mai fie şi ceva luminos, pentru că treaba mi-o fac în mod normal cu două Tamron (un superangular şi un tele). Luat jucărică, montat pe aparat şi  – pentru că “program dubios” – ieşit la poze…în jurul blocului. Noroc de lumină naturală din belşug, ceva floricele şi verdeaţă de primăvară târzie.

De ce macro? Pentru că reuşeşti să scoţi detaliile incredibile ale unor frunzuliţe de mărimea unei monede. Pentru că îţi permite să te apropii extraordinar de mult de subiect, de parcă ai avea cea mai intima întâlnire cu fiecare bucăţică a celei mai mici flori (mai ţineţi minte poezioara “petale, sepale, androceu, gineceu”?).

Ce a ieşit din experimentele mele cu Sigma 105mm f/2.8 Macro 1:1 puteţi vedea integral aici.

În final, câteva aspecte elementare de reţinut pentru fotografia macro – citite, auzite ori…simţite pe propria piele:

  • suntem aproape de subiect dar vrem detalii, deci vrem câmp de profunzime mare, adicătelea diafragmă cât mai închisă – de la f/16 încolo;
  • diafragmă închisă de mai sus înclină balanţa, cerând lumină bună şi suficientă. Să zicem că lumina nu este bună. Atunci fie ieşiţi la pozat în altă zi ori optaţi pentru un timp de expunere mai lung, caz în care vă sprijiniţi bine coatele/mâinile de ceva sau apelaţi la un trepied (preferabil). Vorba aia, luminozitatea o mai scoatem la editare (chiar binişor, dacă am tras RAW), dar mişcarea nu prea…spre deloc;
  • autofocus-ul vă poate face figuri, aşa că treceţi pe focalizare manuală şi jucaţi-vă cu punctul de focalizare, pentru a obţine efecte şi texturi faine. Testaţi treaba asta şi o să vedeţi cum puteţi obţine două fotografii total diferite, cu acelaşi subiect şi aceeaşi valoare a diafragmei, prin simpla mutare a punctului de focalizare preţ de câţiva milimetri;
  • unghiul de fotografiere va da gradul de creativitate al imaginii finale. Încercaţi poziţii dubioase – chiar de yoga dacă vă pricepeţi. Nu vă proptiţi în clasicul perpendicular din faţă pe subiect şi apelaţi măcar la varianta fotografierii de jos în sus.

La cât mai multe gângănii şi floricele frumoase!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.